Aparțineți, nu fiți independenți

 

Aparțineți, nu fiți independeți sau nu vă mai înșelați spunând că sunteți.

Nu suntem independenți, ne-am născut într-o comunitate, am supraviețuit datorită faptului că cineva a avut grijă de noi.

Nu suntem independeți, avem nevoie de ceilalți, avem nevoie de apreciere, avem nevoie să fim iubiți, avem nevoie să ni se spună vorbe drăguțe, avem nevoie unii de alții.

Această rebeliune adolescentină de independență pe care am dus-o mai departe în viață nu ne ajută deloc și sub nicio formă nu e sănătoasă pentru noi pe termen lung.



De-a lungul vieții, sunt perioade prin care trecem care sunt greu de depășit dacă suntem singuri.

Am avut perioade perioade dificile și m-am considerat o eroină pentru că am reușit să trec cu bine peste ele, singură credeam eu. Dacă mă uit în spate, nu am fost singură, am avut oameni alături, chiar dacă nu le-am spus prin ce trec și chiar dacă nu le-am cerut direct ajutorul. Au fost acolo, deci nu am fost independentă, nu am fost singură.

Să nu ai nevoie de nimeni, pe lângă faptul că te duce în capcana autosuficienței, în timp singurătatea, egoul sau mai degrabă teamă de a nu fi rănit te aduc în stadiul în care singurătatea se instalează. 

Să aparții este unul dintre cele mai frumoase sentimente. Mă bucur să recunosc că oamenii din jurul meu sunt importanți, că am nevoie de ei și că aș fi extrem de tristă dacă ar fi altfel. Să treci de la povestea că nu ai nevoie de alții la cea în care oamenii sunt importanți pentru tine și ai nevoie de ajutorul lor este un proces greu, uneori dureros, care ia timp, dar care este sănătos. E o cale către tine, către partea umană, către natura noastră, aceea de a fi înconjurați de ceilalți. Am cunoscut și cunosc persoane care susțin că nu au nevoie de ceilalți, dar se vede clar că exact de asta au nevoie, de grija și atenția celor din jur. 

Mă bucur că pot să fiu vulnerabilă, că pot să plâng, să fiu tristă, că pot să accept când am nevoie de ajutor de la ceilalți.

Îmi place să dăruiesc, dar și să primesc. Nici nu văd cum ar putea fi altfel. Nu cred că cineva poate să dea la nesfârșit fără să primească. E contra naturii umane.



Independența poate fi un sentiment plăcut pe termen scurt, dar vine la pachet cu multe consecințe negative pe termen lung. Până la urmă, independența este doar un mecanism de apărare. Nu putem fi independeți 100%, oricât de mult ne-am dori să credem asta.

Dacă analizăm ce înseamnă de fapt să fim independenți, atunci nu am reuși să facem nimic, pentru că a fi independent înseamnă să nu ai nevoie de nimeni, înseamnă să fii singur.

Avem nevoie să ni se poarte de grijă, să fim așteptați acasă, să primim un telefon, un mesaj, o floare, să avem cu cine să ne petrecem sfârșiturile de săptămână, să fie cineva care să ne ofere un ceai atunci când suntem răciți.

E atât de uman să aparținem și e contra naturii noastre să fie altfel.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța



Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: