Anul în care am citit cele mai puține cărți

De obicei, în perioada aceasta a anului făceam un bilanț aici, pe blog, în care vă povesteam despre cărțile pe care le-am citit în anul care stă să se încheie sau care s-a încheiat deja și vă mai spuneam care au fost preferatele mele. 

Anul acesta lucrurile au stat diferit, dar chiar și așa am decis să povestesc despre experiența mea, pentru că știu că nu e doar a mea, ci a multor alte persoane.

Anul acesta am citit puține cărți cap-coadă. Am început multe, dar pe puține am reușit să le duc la bun sfârșit. 

Am citit mai puțin pentru că: 

  • în primul rând, pentru că a fost un an greu pentru mine, ca un carusel emoțional. A fost un an cu pierderi de oameni dragi în familie sau în rândul prietenilor, a fost un an încărcat emoțional, intens. 
  • au fost și evenimente frumoase, unul dintre ele chiar special, dar și pentru el a fost nevoie de multă muncă, energie și mobilizare, totul pe fundalul incertitudinii pandemice.
  • nu vrut să citesc doar ca să bifez că am citit, așa că am renunțat la tot ce nu m-a prins în primele 20-40 de pagini.
  • am avut eu multe proiecte în care a fost nevoie să scriu și să creez, astfel că de multe ori, la finalul unei zile, am simțit nevoia să schimb complet cadrul, să nu mai văd tot scris, ci să mă plimb, să privesc un film, sau pur și simplu să stau.
  • nu-mi place să frunzăresc cărțile și atât. În afară de beletristică, citesc cu un creion în mână și bilețele colorate pe care pe pun acolo unde mai vreau să revin. 
  • am fost foarte selectivă în toată oboseala mea. Am citit ce am avut nevoie pentru ce lucram sau am căutat doar răspunsuri pentru întrebările mele în cărțile care mi-au picat în mână. 
  • în tot ce se întâmpla în cabinet și în context pandemic, am simțit că găsesc prea multă superficialitate în unele cărți. Poate că aș fi avut nevoie de ea ca un echilibru la ce se întâmpla, dar pur și simplu nu m-am conectat la ea.

Ce mi-am luat din acest proces:

  • să mă opresc atunci când am nevoie de o pauză
  • să nu trag de mine
  • e așa de bine să fim imperfecți, e o gură de aer atât de fresh

Am preferat de multe ori să ascult un podcast, o muzică de relaxare. Auzul a fost mai degrabă un simț care m-a ajutat anul acesta. Să stau și să ascult, dar mai ales să învăț să mă ascult pe mine mai mult.

De multe ori sunt întrebată cum reușesc să le fac pe toate. Nu reușesc să le fac pe toate. Le fac pe rând, pe multe intuitiv, altele vin din afară, de la oameni care mă invită în diferite proiecte, altele sunt începute, dar neterminate.

Ultimii ani au fost ani de explorare, în care am încercat să îmi dau seama ce îmi place, ce e potrivit pentru mine, cât vreau să lucrez, unde vreau să îmi duc focusul, cum fac să nu uit pentru mine.

Anul acesta simt că va fi un an al așezării procesului din ultimul sau chiar din ultimii ani. Îmi doresc să petrec zile în natură, să râd mai mult, să mă las surprinsă de ce vine și îmi doresc să vină lucruri bune spre bine, mai ușoare, pentru care să nu trebuiască să trag din greu.

Cât despre cărți, vă recomand din nou cartea mea preferată din cele puține finalizate anul acesta, Alegerea, de Edith Eva Eger.

Vă doresc un an cu bine, minți limpezi și cu o doză zdravănă de sănătate emoțională.

Cu drag,

Ancuța

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: