Anul fără magia Crăciunului




De mai bine de câteva săptămâni văd pe Internet foarte multe legat de Crăciun: cadouri, articole pe bloguri, brazi, poze prin studiouri feeric decorate, cozonaci, poze cu oameni zâmbind larg cu un brad în spate.

Anul acesta nu simt Crăciunul și oricât de trist pare pentru unii prieteni sau rude că noi nu simțim Crăciunul, pentru noi este ceva absolut în regulă. E ca și cum nu i-a venit încă vremea, pentru că percepția noastră este că suntem undeva prin iulie. Iar noi știm că vara nu e Crăciunul, așa am fost programați.

Pentru mine, această sărbătoare însemna până acum concediu, zile libere, mâncare bună, cadouri, aglomerație, stres la cumpărături și petrecut timp cu familia. Ori anul acesta nu am nici concediu, zile libere am de câteva luni, familia nu e aici, nebunia și aglomerația de acasă nu există aici sau cel puțin nu e legată de această sărbătoare. Sunt în tricou și pantaloni scurți, afară sunt peste 30 de grade, ventilatoarele sunt la maximum, iar pe fundal aud muzică despre vară și plajă, deși în spate am conturat în luminițe colorate un ren care trage de o sanie plină de cadouri. E o mare contradicție pentru creierul meu. 🙂

Sursă foto: Unsplash

Scriu acest articol pentru persoanele care sunt singure de Crăciun, pentru că îmi dau seama privind lucrurile de la distanță că acei oameni singuri de Crăciun, văzând ce văd și eu pe Facebook se simt și mai singuri. Și asta pentru că acele poze par de basm. E ca și cum dacă de Crăciun ești singur, greutatea este și mai mare.



Eu am fost singură de Crăciun pentru câțiva ani. Dacă aveam bradul și familia alături nu însemna că simțeam spiritul acestei sărbători. Mă forțam să intru în spiritul Crăciunului, să fiu acolo, dar nu reușeam și mă frustram. Pur și simplu acel basm nu mă atingea, mi se părea forțat și nu ajungeam să simt nimic legat de. Era o zi ca oricare alta în care aveam mult mai multă mâncare pe masă decât aveam nevoie, în care ne vizitam unii pe alții. Da, era fain că eram acasă, că îi vedeam pe ai mei, dar asta se mai întâmpla de alte câteva ori pe an și fără să fie acest Crăciun. Era momentul în care eu eram singură printre cupluri și răspundeam frustrată la întrebări despre pe când și eu. Câteva decorațiuni și familia alături nu puteau schimba ce aveam eu în interior.

Am fost învățați să așteptăm ceva special de această sărbătoare, o minune, să fie ceva deosebit, ceva altfel, iar dacă nu se întâmplă, tristețea este mare.

Semnificația religioasă a acestei sărbători s-a dus sau s-a pierdut mult, din punctul meu de vedere. E legată acum de câte cadouri primești, de Moș Crăciun, de brazi împodobiți și mult prea puțin de religie. Dacă ar fi așa, probabil credincioșii ar lua-o ca pe o zi de mers la biserică, de rugăciune, iar ceilalți ca pe o zi ca oricare alta. Mi-e ușor să văd asta aici, unde majoritatea sunt budiști și mâine va fi o zi normală pentru ei, iar pentru creștini, probabil vor merge la biserică.

Sursă foto: Unsplash

Îmi place mult această sărbătoare, nu inteționez să-i anulez spiritul sau frumusețea pe care o are chiar dacă da, e cu multă nebunie, agitație și mult prea comercială pentru gustul meu. De altfel, pentru că ceasul meu biologic era dat peste cap, i-am propus lui Cristi să mergem undeva unde e frig, să simțim și noi Crăciunul. Ne-am dat seama că ar fi o nebunie să zburăm în Japonia, de exemplu, să ne luăm haine groase, bocanci, să ne schimbăm stilul de călătorie pentru asta. Am mai făcut noi nebunii, dar în cele din urmă am decis că nu vrem să facem asta și că de fapt, nu e atât de importantă pentru noi. Ne-am amintit că anul trecut în perioada asta ne gândeam să mergem în Spania să scăpăm de frig.


Nu o să neg nostalgia pe care am simțit-o în ultimele zile când m-am gândit la acasă, la Crăciun, la atmosferă, chiar și la nasul înghețat. Nostalgia asta e bună și ea la ceva dacă nu o lăsăm să ne doboare. Ne aduce aminte de cei dragi, ne amintește de speranța care e acolo.

Această zi va trece și e mult mai important ce rămâne din voi și din gândurile voastre, ce vreți să faceți diferit, ce luați și ce lăsați. Ziua aceasta nu definește viața voastră sau cine sunteți.

Ce vreau eu să subliniez este că nu e un capăt de țară dacă anul acesta sunteți singuri, dacă nu simțiți nicio magie, dacă nu se întâmplă nimic spectaculos, dacă sunteți în spital, dacă sunteți la plajă, dacă nu sunteți sub un brad. Crăciunul nu e la fel pentru toți și de multe ori nu seamănă cu cel prezentat de Hollywood.

Pe de altă parte, alegem de multe ori să rămânem singuri și să ne simțim așa. E o altă idee la care am ajuns legat de mine și poate asta e și ideea care aduce schimbarea, să acceptăm că putem face ceva pentru a nu ne mai simți așa cum nu vrem să ne simțim. Schimbarea vine din interior, nu din exterior. Uneori să așteptăm magia e pierdere de timp, mai trebuie să și facem ceva.



Avem ocazia să stăm liniștiți, poate să contemplăm la anul care se pregătește să plece, să ne gândim la ce putem face mai bun și mai frumos în anul ce urmează și să ne propunem să fim buni nu doar de Crăciun.

În câteva zile veți avea un calendar alb în față. Ce vreți să scrieți în el?

Vă doresc să fiți liniștiți, să găsiți bucurie în ce sunteți și să nu forțați nimic.

Dacă ți-a plăcut articolul, nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Sursă foto copertă articol: Unsplash

Ancuța



Articole similare:

2 comentarii publicate

  1. Ancuța…:)
    Anul acesta și Crăciunul meu a fost altfel: fără brad, cu familia doar în suflet, departe de casă și fără mâncarea tradițională. Am ales și eu așa, schimbarea. Mă simțeam vinovată, egoistă ca am ales altceva în defavoarea alor mei. Apoi mi-am dat seama de binele schimbării, l-am simțit în mine. Am zâmbit citindu-ți articolul care vine ca o confirmare. Schimbarea e bună, iar a-ți asculta acea voce interioară e un fel de medicament pentru creierele noastre programate si pentru înaintarea pe drumul către noi înșine.
    Mulțumesc! Un An Nou și mai frumos și mai prosper și drumuri bune vouă!

    Cu drag,
    Ioana

    • Bună Ioana,

      Mulțumesc pentru cuvintele tale. Mă bucur că au rezonat cu tine și cred că dacă am lăsa acea voce interioară să prindă mai mult glas, am fi cu mult mai împăcați.
      Îți doresc un an minunat!
      Te îmbrățișez,
      Ancuța

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: