„27 de pași”, o carte despre cursa vieții unui om

Mi s-a spus că voi citit cartea lui Tibi Ușeriu, 27 de pași, într-o zi, pe nerăsuflate. Nu a fost așa, poate pentru că ajungeam să citesc seara și fiind obosită preferam să mă opresc pentru a nu pierde ceva sau poate pentru că informația avea nevoie să se așeze. Am avut impresia de multe ori că citesc un roman polițist, așa că atunci când realizăm că rândurile pe care le citeam reprezintă povestea de viață a unui român care există în carne și oase, mă opream să integrez informația.

Cum articolul acesta este un îndemn la a citi cartea pentru cei care nu au ajuns la ea până acum, nu voi dezvălui foarte multe despre conținut. Vă spun doar că merită și că reprezintă de la început până la final povestea unui om care a reușit deși încă din fragedă copilărie premisele arătau cu totul altceva.

Vă las aici câteva idei care au prins contur sau care s-au confirmat în mintea mea în timp ce citeam cartea:

  • Oriunde ai merge, oricât de repede și oricât de departe ai fugi, demonii și monștrii tăi vin cu tine.
  • Avem nevoie unii de alții, suntem ființe sociale chiar dacă în anumite momente ale vieții ne-am dori să nu fie așa. Oricât ne-am revolta, tot împreună e mai ușor și tot împreună facem lucruri faine.
  • Când mintea vrea, când există motivație, pasiune și entuziasm, cu greu ne poate opri ceva sau cineva.
  • Ceea ce e normal pentru unii, e nebunie pentru alții și invers.
  • Clișeic, poate, dar niciodată nu e prea târziu să o iei de la capăt.
  • Unele lucruri sunt greu de explicat și de pus în cuvinte, așa că e mai bine să le acceptăm și să ne bucurăm de ele.

Vă las aici cu unul dintre citatele care mi-a plăcut tare mult:

Cursa vieții unui om, mai spectaculoasă decât orice film, fie și cu Van Damme sau Chuck Norris, poate depăși în închipuire cel mai năstrușnic scenariu: conține mirări și uimiri, drame ce par insolvabile, răsturnări spectaculoase de situație, întâmplări mici care pot isca adevărate avalanșe, rateuri prostești, răscumpărări neașteptate, împăcări senine și fericiri ivite aparent din nimic. (…) Faptul că suntem liberi să facem așa ceva reprezintă un privilegiu nemaipomenit. Loc de întors nu-i. Drumul cel adevărat stă mereu înainte. Să-l alergăm așadar, cu bucurie și curaj. Cât? Toți pașii, unul câte unul. Până unde? Până la capăt, normal. 

Tibi spune că a trăit mai multe vieți și citind cartea chiar așa pare.

Am spus de multe ori că povestea oricărui om luat la întâmplare de pe stradă poate fi subiectul unui roman interesant sau al unui film captivant. Cu siguranță, viața lui Tibi Ușeriu nu face excepție.

Dacă acest articol ți-a fost util, te invit să îl distribui și nu uita să te înscrii la newsletter cu adresa de email.

Mă poți urmări pe Facebook aici: www.facebook.com/ancutacoman.ro/

Toate cele bune,

Psih. Ancuța Coman

Articole similare:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*


%d blogeri au apreciat: