Simplu și sănătos

Aprilie 2015 vs. Aprilie 2017

Nu am fost niciodată genul de femeie care să guste o mâncare și să spună ce ingredinte are și cum se face. Am învățat să gătesc de nevoie, când am ajuns la facultate. Mai aveam eu tentative și în liceu, dar minore.

De aproape 1 an gătesc cam zilnic, cu mici excepții în weekend. Tot de nevoie, însă a ajuns să fie o rutină plăcută, mai ales că nu mai trebuie să stau în fiecare dimineață să mă gândesc ce vreau să mănânc azi și să caut meniuri pe site-uri, să aștept mâncarea, să fiu anunțată că o să mai întârzie încă 30 de minute din cauza traficului etc. Știu dinainte ce urmează să gătesc, îmi fac meniul pe toată săptămâna și cam așa îmi organizez și cumpărăturile. Sincer, nu cred că aș fi slăbit atât de mult dacă nu practicam acest gătit.


Continuă să citești Simplu și sănătos

Barcelona în miniatură

Duminică, ora 3 dimineața.

Ne trezim să luăm avionul spre Barcelona. E a doua oară când mergem și m-am trezit entuziasmată, în ciuda orei matinale.

Barcelona a rămas în top destinații preferate pentru mine.

Am ajuns obosiți, cu o oră întârziere din cauza unei mici probleme înainte de decolare.

Continuă să citești Barcelona în miniatură

Nostalgie de Paște

Ne pregătim să plecăm spre ai mei, vine Paștele.

Când eram mică, în săptămâna dinaintea Paștelui făceam curățenie, scuturam toată casa, vopseam pomii, gardurile și poarta.

Nu știam ce e iepurașul, nici nu știu dacă el exista pe atunci. Știam de ouă roșii, prăjituri bune, ceapă verde, usturoi verde și miel. Îmi părea rău de el de fiecare dată, nu mâncam carne de miel că nu îmi plăcea, dar știam că așa e obiceiul și așa se întâmpla. Am tot văzut postări cum că ar trebui lăsat mielul să crească și să nu fie tăiat. Sincer, nu văd nicio diferență între tăierea porcului, a mielului, a găinei, a raței, etc.

Continuă să citești Nostalgie de Paște

Capitol după capitol, după capitol…

Îmi place să cred că ne-am născut liberi, liberi de îngrădiri sociale, fără limite și fără prea multe temeri.

Nu știu dacă e așa sau nu, teoriile sunt multe și e greu să le analizezi pe toate, dar așa aleg să cred.

Cred că fiecare om are povestea lui despre viață, despre el, despre lume, despre cei din jurul lui. Și fiecare avem nevoie de povestea noastră pentru a merge mai departe, fie că povestea este sănătoasă, fie că este toxică, fie că ne dăm seama de asta, fie că nu. Nu știm să facem lucrurile altfel, chiar dacă ne dorim asta, iar acest lucru este perfect în regulă. Până la urmă, calea apare.

Continuă să citești Capitol după capitol, după capitol…

Scrisul mă întâlnește cu mine

Acum 6 luni am început să scriu pe blog. De fapt, ca în orice altceva, lucrurile au început mult mai devreme. Îmi doream să scriu, să intru în contact cu oamenii, să transmit și să spun ce aveam de spus, să mă fac auzită.

Erau multe lucruri cu care nu eram de acord, multe idei preconcepute care nu își mai au locul în zilele noastre, multe tipare sociale, pe care cumva îmi doream să le rup sau să le dau oamenilor de gândit legat de ele. Adică să nu le luăm așa cum sunt, să nu credem, ci să cercetăm, mai pe scurt. Simțeam eu că aș putea să fac o schimbare, chiar și prin a-i ajuta pe oameni să își pună întrebări despre anumite lucruri.

Continuă să citești Scrisul mă întâlnește cu mine