Primul ajutor

Primul ajutor făcut cum trebuie salvează vieți. Așa cum îi spune și numele, rolul lui este să mențină persoana în viață până la sosirea personalului medical sau până la transportarea victimei la spital.

Anul trecut am participat pentru prima oară la un curs de prim ajutor, la Crucea Roșie. Am fost șocată de câte prostii băbești știam și de câte modalități există prin care mai mult poți face rău decât bine unei victime. Știți voi, palme peste față, băgat mâna în gura victimei și multe altele. Sau cum cu atitudinea de erou, poți ridica numărul victimelor, în loc să îl scazi.

Continuă să citești Primul ajutor

În 10 zile plecăm spre Maroc

Se apropie plecarea noastră. Încerc să conștientizez, să mă gândesc activ la asta. Ne pregătim de mai bine de 10 luni și în sfârșit se apropie, dar uneori îmi e greu să realizez că da, suntem aproape acolo, chiar se întâmplă.

Plajele cu nisip cald, marea, drumul însorit, peisajele verzi, oamenii noi, poveștile altfel, de câte ori nu am visat la ele în timpul ăsta, de câte ori nu-mi venea să întorc filele din calendar și să treacă timpul mai repede.

Continuă să citești În 10 zile plecăm spre Maroc

Când ești gata să începi

În urma articolului publicat pe divahair.ro am primit foarte multe întrebări de la voi legate de alimentație, rețete, dar mai ales despre medicul nutriționist la care am fost.

Am scris anterior în articolele mele că nu contează prea mult care e rețeta, ci contează cine ține rețeta. Adică indiferent de nutriționist, de rețete, de sportul ales, depinde doar de voi. Nu există o rețetă care să fie universal valabilă pentru noi toți, din păcate sau din fericire. Luați modele și adaptați-le pe voi, e greu să existe aceeași cale pentru noi toți. Nici dacă folosim aceleași ingrediente nu ne ies mâncărurile la fel, darămite când vorbim de schimbarea stilului de viață.

Continuă să citești Când ești gata să începi

Jurnalul alimentar

De ceva timp scriu pe blog despre experiența mea cu slăbitul și simt că încă mai pot să împărtășesc din ce am învățat. Sper să ajungă la cât mai mulți oameni și să îi motiveze. Asta mi-a lipsit mie cel mai mult, oameni în jurul meu care să fi trecut prin experiența asta și care să îmi spună că se poate. Tutoriale, mesaje inspiraționale, filme de-ale americanilor am tot văzut, cărți am tot citit, dar simțeam nevoia de a avea pe cineva alături care să mă monitorizeze, să-mi verifice săptămânal planul de alimentație, să îmi spună ce nu am făcut bine, să mă certe dacă e nevoie, să mă inspire când nu mai pot, să pot să sun atunci când mă apucă poftele, să fie acolo. Nu am găsit acea persoană, din păcate, sau nu pe cineva care să bifeze tot ce e scris mai sus. Primeam puțin de la antrenorii de la sală, puțin de la nutriționistă și restul am zis că e musai să vină de la mine. Asta e. Când nu e cineva care să îți fie alături, înveți, nevoia te învață și ajungi să te descurci. Cel mai la îndemână în acest proces mi-a fost jurnalul alimentar.  

Continuă să citești Jurnalul alimentar

Simplu și sănătos

Aprilie 2015 vs. Aprilie 2017

Nu am fost niciodată genul de femeie care să guste o mâncare și să spună ce ingredinte are și cum se face. Am învățat să gătesc de nevoie, când am ajuns la facultate. Mai aveam eu tentative și în liceu, dar minore.

De aproape 1 an gătesc cam zilnic, cu mici excepții în weekend. Tot de nevoie, însă a ajuns să fie o rutină plăcută, mai ales că nu mai trebuie să stau în fiecare dimineață să mă gândesc ce vreau să mănânc azi și să caut meniuri pe site-uri, să aștept mâncarea, să fiu anunțată că o să mai întârzie încă 30 de minute din cauza traficului etc. Știu dinainte ce urmează să gătesc, îmi fac meniul pe toată săptămâna și cam așa îmi organizez și cumpărăturile. Sincer, nu cred că aș fi slăbit atât de mult dacă nu practicam acest gătit.

Continuă să citești Simplu și sănătos

Scurt ghid despre Barcelona

Barcelona e minunată. Despre o parte din frumusețea și atmosfera ei de poveste am scris în articolul de mai jos.

Pentru acesta, însă, am ales o parte mai practică, care sper să fie la îndemâna celor care doresc să o viziteze.

Nu sunt expertă, nu am locuit acolo, ceea ce urmează sunt doar descoperirile noastre de turiști din cele câteva zile petrecute acolo.

Cazarea

În Barcelona, cazările, ca și orice altceva sunt cam scumpe. Prima oară când am fost am mers la un hotel mai la periferia orașului, dar foarte fain și destul de scump, însă pentru data aceasta am ales să mergem cu airbnb.

Ce să aveți în vedere dacă mergeți pe această ultimă variantă:

  • Majoritatea cazărilor sunt în afara Barcelonei, deci trebuie verificat pe hartă cu atenție să vă asigurați că e în Barcelona. Sau dacă doriți în afară, foarte bine, numai să fie alegerea voastră, nu o surpriză.
  • Apartamentele de închiriat complet sunt foarte scumpe, deci luați în considerare să stați cu gazdele.
  • Nu vă bazați pe pozele de pe airbnb sau de pe orice alt site, verificați review-urile și detaliile din descriere. De exemplu, apartamentul în care am stat noi avea poză cu bucătăria și noi nu am verificat cu atenție la detalii. Când am ajuns acolo, am aflat că nu avem acces la bucătărie. O cafea și un mic-dejun făcute în casă, oriunde în lumea asta, sunt mai ieftine, mai sănătoase și mai la îndemână decât oricare altele din restaurante. Dar bineînțeles, și aici depinde de bugetul fiecăruia.

Continuă să citești Scurt ghid despre Barcelona

Barcelona în miniatură

Duminică, ora 3 dimineața.

Ne trezim să luăm avionul spre Barcelona. E a doua oară când mergem și m-am trezit entuziasmată, în ciuda orei matinale.

Barcelona a rămas în top destinații preferate pentru mine.

Am ajuns obosiți, cu o oră întârziere din cauza unei mici probleme înainte de decolare.

Continuă să citești Barcelona în miniatură

Nostalgie de Paște

Ne pregătim să plecăm spre ai mei, vine Paștele.

Când eram mică, în săptămâna dinaintea Paștelui făceam curățenie, scuturam toată casa, vopseam pomii, gardurile și poarta.

Nu știam ce e iepurașul, nici nu știu dacă el exista pe atunci. Știam de ouă roșii, prăjituri bune, ceapă verde, usturoi verde și miel. Îmi părea rău de el de fiecare dată, nu mâncam carne de miel că nu îmi plăcea, dar știam că așa e obiceiul și așa se întâmpla. Am tot văzut postări cum că ar trebui lăsat mielul să crească și să nu fie tăiat. Sincer, nu văd nicio diferență între tăierea porcului, a mielului, a găinei, a raței, etc.

Continuă să citești Nostalgie de Paște

Capitol după capitol, după capitol…

Îmi place să cred că ne-am născut liberi, liberi de îngrădiri sociale, fără limite și fără prea multe temeri.

Nu știu dacă e așa sau nu, teoriile sunt multe și e greu să le analizezi pe toate, dar așa aleg să cred.

Cred că fiecare om are povestea lui despre viață, despre el, despre lume, despre cei din jurul lui. Și fiecare avem nevoie de povestea noastră pentru a merge mai departe, fie că povestea este sănătoasă, fie că este toxică, fie că ne dăm seama de asta, fie că nu. Nu știm să facem lucrurile altfel, chiar dacă ne dorim asta, iar acest lucru este perfect în regulă. Până la urmă, calea apare.

Continuă să citești Capitol după capitol, după capitol…

Scrisul mă întâlnește cu mine

Acum 6 luni am început să scriu pe blog. De fapt, ca în orice altceva, lucrurile au început mult mai devreme. Îmi doream să scriu, să intru în contact cu oamenii, să transmit și să spun ce aveam de spus, să mă fac auzită.

Erau multe lucruri cu care nu eram de acord, multe idei preconcepute care nu își mai au locul în zilele noastre, multe tipare sociale, pe care cumva îmi doream să le rup sau să le dau oamenilor de gândit legat de ele. Adică să nu le luăm așa cum sunt, să nu credem, ci să cercetăm, mai pe scurt. Simțeam eu că aș putea să fac o schimbare, chiar și prin a-i ajuta pe oameni să își pună întrebări despre anumite lucruri.

Continuă să citești Scrisul mă întâlnește cu mine